Despre apa alcalină se spun două feluri de lucruri: unele care se pot măsura și unele care se pot doar promite. Ghidul ăsta se ocupă de primele. Iar unde există studii, le punem pe masă cu tot cu limitele lor.
Ce înseamnă, la propriu, „alcalină"
pH-ul spune cât de acidă sau bazică e o soluție, pe o scară de la 0 la 14. Apa pură are pH 7, adică neutru. Tot ce e peste 7 e alcalin (sau bazic), tot ce e sub 7 e acid. Apa de la robinet în Europa e de obicei undeva între 6,5 și 9,5, intervalul acceptat de norme, cel mai des în jur de 7 spre 8.
Un detaliu care schimbă felul în care citești etichetele: scara pH e logaritmică. Fiecare unitate înseamnă o schimbare de zece ori. Apa cu pH 9 nu e „puțin mai alcalină" decât cea cu pH 8, e de zece ori mai alcalină.
De unde vine apa alcalină
Trei surse, cu diferențe reale între ele:
- Din natură. Apa care trece prin roci calcaroase dizolvă minerale (calciu, magneziu, bicarbonați) și iese cu pH peste 7. Multe ape minerale românești sunt natural alcaline.
- Din aditivi. Unele ape îmbuteliate „alcaline" sunt apă purificată în care s-au adăugat minerale sau compuși alcalini. pH-ul e ridicat, dar provine dintr-o rețetă, nu dintr-un izvor.
- Din electroliză. Un ionizator desparte apa de la robinet, cu ajutorul curentului electric, în două fluxuri: unul alcalin, pe care îl bei, și unul acid, care pleacă separat. Aici pH-ul e o proprietate fizică pe care o alegi de la panou și pe care o poți verifica acasă, cu picături de reactiv sau cu un pH-metru.
Despre cum funcționează exact electroliza am scris separat, în ghidul despre apa ionizată.
Ce se poate măsura, ce se poate promite
Partea măsurabilă e simplă și necontroversată: pH-ul, mineralele dizolvate, potențialul redox. Sunt caracteristici fizice ale apei, le vezi cu instrumente de câteva zeci de lei, nimeni nu se ceartă pe ele.
Partea promisă e unde trebuie să fii atent. Corpul își reglează singur pH-ul sângelui, strâns, între 7,35 și 7,45, cu plămânii și rinichii. Ce bei nu mută acest interval. Stomacul, la rândul lui, e o cameră acidă (pH în jur de 1,5 până la 3,5), iar apa care trece pe acolo întâlnește mai întâi acidul gastric. Deci afirmațiile de tip „alcalinizează organismul" nu descriu ce se întâmplă în corp.
Există și studii interesante, dar cu limite clare. Cel mai citat, al lui Koufman din 2012, a arătat că apa cu pH 8,8 inactivează pepsina în laborator, adică în eprubetă, nu în oameni. E un rezultat real și îngust în același timp. I-am dedicat un articol întreg, pentru că e exemplul perfect de studiu corect citat pe jumătate.
Ce rămâne sigur, orice ai alege
Hidratarea. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) recomandă un aport total de apă de aproximativ 2 litri pe zi pentru femei și 2,5 litri pentru bărbați, incluzând apa din alimente. E singura afirmație despre apă și sănătate pe care legislația europeană o permite fără rezerve: apa susține funcțiile fizice și cognitive normale, cu condiția să bei suficient.
Cu alte cuvinte: cea mai bună apă e cea pe care ajungi să o bei constant. Dacă gustul apei filtrate și alese de tine te face să bei mai mult, ăsta e un beneficiu real, banal și nespectaculos.
Concluzia noastră
Apa alcalină e o apă cu o proprietate fizică diferită, nu un medicament. Cine ți-o vinde ca medicament îți vinde altceva decât are în cutie. Dacă te interesează subiectul pentru gust, pentru filtrare sau pentru controlul asupra apei din casă, pornește de la ce e dovedit și ce e mit, apoi vezi cât te costă acum apa îmbuteliată și dacă schimbarea are sens pentru casa ta.
Acest ghid are caracter informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Apa, ionizată sau nu, nu tratează și nu previne boli.