Lista de beneficii atribuite apei alcaline e lungă. Lista celor care rezistă la o citire atentă a studiilor e scurtă. Ca să nu-ți pierzi timpul, am împărțit tot ce se vehiculează în trei categorii: dovedit, promițător, mit. Criteriul e simplu: ce fel de studii există și pe cine s-au făcut.
Dovedit: hidratarea, adică apa însăși
Singurul beneficiu cu acoperire completă, recunoscut și de legislația europeană, e cel al apei ca atare: un aport suficient (EFSA: circa 2 litri pe zi pentru femei, 2,5 pentru bărbați, incluzând apa din alimente) susține funcțiile fizice și cognitive normale. Valabil pentru apa alcalină exact în măsura în care e valabil pentru orice apă.
Sună anticlimactic, dar are o consecință practică reală: dacă o apă cu gust mai bun te face să bei constant mai mult, câștigul tău vine din litri, nu din pH. Câți litri înseamnă asta pentru tine am detaliat în ghidul despre câtă apă să bei.
Promițător: rezultate reale, dar înguste
Aici stau studiile care au găsit ceva, doar că „ceva" e mai puțin decât se vinde.
- Pepsina și pH 8,8. Studiul lui Koufman și Johnston (2012) a arătat că apa alcalină la pH 8,8 inactivează pepsina, enzima implicată în refluxul laringofaringian. Rezultatul e din eprubetă. Ce înseamnă și ce nu înseamnă asta am scris aici.
- Hidrogenul molecular. Cercetarea pornită de la Ohsawa (2007) despre hidrogen ca antioxidant selectiv a produs sute de studii, majoritatea pe animale sau pe loturi mici de oameni. O sinteză din 2024 a studiilor clinice cu apă bogată în hidrogen descrie efectele drept modeste. Detaliile, cu tot cu cifre, sunt în articolul despre apa hidrogenată.
- Markeri la sportivi. Câteva studii mici au raportat diferențe de vâscozitate a sângelui sau de lactat după efort la cei care au băut apă alcalină. Loturi de ordinul zecilor, durate scurte, rezultate amestecate. Interesant de urmărit, imposibil de transformat cinstit într-o promisiune.
Numitorul comun: nimic de aici nu autorizează vreo afirmație de sănătate. „Promițător" înseamnă că merită studiat în continuare, nu că funcționează.
Mit: ce nu rezistă deloc
- „Alcalinizează organismul." Sângele stă între 7,35 și 7,45 indiferent ce bei; îl reglează plămânii și rinichii. Ce se schimbă e pH-ul urinei, ceea ce arată doar că rinichii și-au făcut treaba.
- „Neutralizează aciditatea din stomac." Stomacul e proiectat să fie acid și se re-acidifică rapid; capacitatea de tamponare a unui pahar de apă e mică. Iar dacă apa chiar ar opri acidul gastric, ar fi o problemă, nu un beneficiu: de acidul ăla depinde digestia proteinelor.
- „Detoxifică." Termenul nu are o definiție măsurabilă în acest context. Organele care elimină ce trebuie eliminat sunt ficatul și rinichii, iar ele au nevoie de apă suficientă, atât.
- „Tratează sau previne boli." Nu există studii care să susțină așa ceva și nici cadrul legal care să permită afirmația. Regulamentul UE 1924/2006 interzice atribuirea de proprietăți de prevenire sau tratare a bolilor unui aliment, iar apa e aliment.
Cum să citești singur o promisiune
Trei întrebări scurte te scot din aproape orice capcană de marketing. Pe cine s-a făcut studiul: pe celule, pe șobolani sau pe oameni? Câți oameni și cât timp? Și a măsurat un rezultat care te interesează pe tine, sau un marker intermediar cu nume complicat? Dacă răspunsurile sunt „eprubetă", „treizeci" și „un marker", ai în față ceva promițător cel mult, orice ar scrie pe ambalaj.
La noi pe site găsești aceleași răspunsuri aplicate la fiecare subiect în parte, iar dacă te interesează partea practică, ghidul despre alegerea unui ionizator arată la ce proprietăți măsurabile are sens să te uiți.
Acest ghid are caracter informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Apa, ionizată sau nu, nu tratează și nu previne boli.