Dacă ai citit vreodată o reclamă la apă alcalină care pomenește refluxul, sursa e aproape sigur una singură: un studiu din 2012 al doctorilor Jamie Koufman și Nikki Johnston. E cel mai des citat și cel mai des trunchiat studiu din tot domeniul, așa că îl luăm la puricat exact cum e: ce s-a făcut, ce a ieșit, ce înseamnă.
Ce au făcut autorii
Studiul, publicat în Annals of Otology, Rhinology and Laryngology, a testat în laborator o apă minerală naturală cu pH 8,8 pe pepsină, enzima digestivă implicată în refluxul laringofaringian, forma de reflux care urcă până la laringe și dă răgușeală, tuse, senzație de nod în gât.
Două rezultate, ambele reale:
- La pH 8,8, pepsina umană a fost inactivată ireversibil în eprubetă.
- Aceeași apă a arătat capacitate de tamponare a acidului mai mare decât apele obișnuite testate alături.
Autorii au concluzionat că apa alcalină ar putea avea rol adjuvant în managementul refluxului și au cerut explicit studii clinice care să verifice ipoteza. Formularea prudentă e a lor, din articol; nu am adăugat-o noi.
Ce nu s-a demonstrat
Studiul s-a făcut pe enzimă în laborator, nu pe pacienți. De la eprubetă la om, drumul trece prin întrebări la care experimentul nu putea răspunde. Cât din apa băută mai are pH 8,8 când ajunge unde trebuie, după ce se amestecă cu saliva și conținutul gastric? Cât durează contactul? Se traduce inactivarea enzimei în mai puține simptome, în leziuni vindecate, în ceva ce simte pacientul?
Studiile pe oameni apărute între timp sunt puține, mici și de regulă au combinat apa alcalină cu dietă mediteraneeană sau alte schimbări, deci efectul apei nu se poate izola. Poziția cinstită a literaturii de specialitate rămâne: ipoteză plauzibilă, dovadă clinică insuficientă.
De ce insistăm pe diferența asta
Pentru că exact în golul dintre „inactivează pepsina în eprubetă" și „scapi de reflux" se vând multe aparate și multe sticle. Regulamentul european al mențiunilor de sănătate interzice atribuirea de proprietăți de tratare sau prevenire a bolilor unui aliment, iar interdicția nu e birocrație: protejează oamenii de decizii medicale luate pe baza unor date care nu susțin greutatea pusă pe ele.
Refluxul e o afecțiune reală, cu tratamente eficiente și cu complicații atunci când e ignorată. Dacă te regăsești în simptome, pasul corect e medicul gastroenterolog. Apa pe care o bei poate fi un subiect de discutat cu el, ca detaliu de stil de viață, nu o alternativă la consult.
Ce rămâne valabil din toată povestea
Rămâne un studiu de laborator solid și interesant, o ipoteză care merită cercetare serioasă și o lecție bună despre cum se citește știința: verbul contează. „Inactivează în eprubetă" și „tratează" nu sunt sinonime, oricât de mici ar fi literele din subsolul reclamei.
Despre cum aplicăm aceeași grilă pe restul afirmațiilor din domeniu, de la antioxidanți la detoxifiere, am scris în ghidul de mituri și dovezi, iar dacă vrei cadrul general despre pH și apă alcalină, începe cu ghidul onest.
Acest ghid are caracter informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Apa, ionizată sau nu, nu tratează și nu previne boli.