Întrebarea din titlu primește de obicei două răspunsuri, ambele suspecte: „e minune" de la cine vinde și „e țeapă" de la cine n-a văzut un aparat de aproape. Răspunsul cinstit are nevoie de câteva paragrafe, pentru că „bună" înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți.
Ce se întâmplă în aparat
Un ionizator e, în esență, două lucruri puse în serie: un filtru și o celulă de electroliză. Apa de la robinet trece întâi prin filtru (de regulă cărbune activ, care reține clorul, gustul și o parte din impurități), apoi intră în celula cu electrozi de titan acoperiți cu platină, unde un curent electric o desparte în două fluxuri.
La catod ies apa alcalină, mineralele cu sarcină pozitivă (calciu, magneziu, potasiu) și hidrogen dizolvat. La anod ies apa acidă și compușii cu sarcină negativă. Tu bei fluxul de la catod; celălalt pleacă pe o ieșire separată.
De aici vin cele trei proprietăți măsurabile ale apei ionizate: pH ridicat, pe trepte pe care le alegi tu; potențial redox (ORP) negativ; hidrogen molecular dizolvat. Toate trei se verifică acasă cu instrumente accesibile, niciuna nu e o chestiune de încredere.
Ce nu poate face
Electroliza nu adaugă minerale care nu existau: le redistribuie. O apă foarte săracă în minerale (de exemplu după osmoză inversă) se ionizează prost, pentru că n-are ce transporta curentul. Din același motiv, un ionizator nu „repară" o apă cu probleme la sursă; pentru poluanți serioși există filtrarea potrivită, despre care am scris în comparația cu apa de la robinet.
Și, ca să fie spus fără ocolișuri: apa ionizată nu tratează și nu previne boli. Proprietățile ei sunt fizice și chimice, nu medicale. Ce arată studiile despre efectele hidrogenului dizolvat, cu tot cu limite, am strâns în articolul despre apa hidrogenată.
Atunci pentru cine are sens
Din ce vedem la oamenii care ne scriu, motivele care rezistă în timp sunt prozaice:
- Controlul. pH-ul, filtrarea și gustul apei din casă devin ceva ce alegi, nu ceva ce primești. Pentru ceai, cafea sau gătit, treptele diferite chiar se simt la gust.
- Renunțarea la sticle. O familie care bea 2 litri de persoană pe zi cară anual sute de kilograme de apă și lasă în urmă un munte de plastic. Socoteala exactă, cu prețuri reale din România, e în articolul despre cost și în calculatorul nostru.
- Apa proaspătă la robinet, mereu. Fără planificat baxuri, fără termene de „după deschidere se consumă în 3 zile".
Dacă în lista de motive personale apare „să scap de o boală", oprește-te: nu de la apă vine rezolvarea, iar cine îți promite altceva nu îți vinde apă, îți vinde speranță ambalată.
Concluzia noastră
Apa ionizată e bună la ce e bună: filtrare, pH ales, gust, hidrogen dizolvat, mai puțin plastic. Nu e bună la ce nu poate fi bună nicio apă: tratamente. Dacă prima listă îți acoperă o nevoie reală, subiectul merită continuat cu ghidul de alegere a unui aparat. Dacă nu, o cană de filtrare și disciplina de a bea suficientă apă rămân o soluție perfect onorabilă.
Acest ghid are caracter informativ și nu înlocuiește sfatul medicului. Apa, ionizată sau nu, nu tratează și nu previne boli.